Sunt cunoscute și sub denumirea de uleiuri volatile. Se obțin prin anumite procese de distilare, urmărindu-se astfel extragerea principiilor active din plante și arbori aromatici. Uleiurile esențiale sunt frecvent ,,modificate” cu alcool sau uleiuri de slabă calitate, distrugând sau atenuând astfel proprietățile terapeutice. Un ulei esențial 100% pur este scump.
Literatura de specialitate descrie aproximativ 400 de uleiuri, dintre acestea doar 60 sunt folosite. Cele mai cunoscute și folosite uleiuri esențiale sunt: lavandă, mușețel, eucalipt, lămâie, mentă, mușcată, ylang-ylang, santal, verbină, rozmarin, scorțișoară, pin, trandafir, anason, salvie, portocal, cimbru, etc.
Uleiurile esențiale se folosesc în cosmetică datorită proprietăților antiseptice, antiinfecțioase și antimicrobiene. Ele au o acțiune calmantă, cicatrizantă și tonică asupra pielii. Unele uleiuri ajută la: reglarea sistemului nervos, reglarea glandelor hormonale, eliminarea toxinelor din organism, întărirea sistemului imunitar.
Uleiurile esențiale sunt folosite din cele mai vechi timpuri (au fost descoperite în piramidele din Egipt). În momentul de față ele se folosesc la: îngrijirea pielii, masaj (se adaugă în uleiurile folosite la masaj), unguente și preparate fitoterapeutice folosite pentru băi, frecții, spălături, comprese, inhalații. Se pot folosi și pentru uz intern, dar numai la recomandarea fitoterapeutului.
Atenție, însă:
- pe timpul sarcinii sunt interzise, pot fi folosite doar sub supravegherea medicului;
- unele pot fi nocive (cimbru, scorțișoară, oregano). Ele nu se folosesc în stare pură direct pe piele;
- sunt interzise aplicarea lor în stare pură pe zonele sensibile ale corpului (față, axilă, zonele genitale). Pot fi folosite doar la recomandarea fitoterapeutului;
- în cazul unor alergii pe piele se interzice folosirea uleiurilor esențiale.