You are currently browsing all posts tagged with 'plante medicinale'

Uscarea și păstrarea plantelor medicinale

  • Posted on September 5, 2009 at 9:05 am

Plantele medicinale se usucă natural, la o temperatură moderată, în locuri foarte bine aerisite, puse într-un strat subțite pe o scândură de lemn sau stelaje acoperite cu hârtie. Ele se întorc periodic pentru a nu se înnegri; dacă prind mucegai va trebui să le aruncați.

plante-la-uscat1

Majoritatea plantelor medicinale se usucă la umbră, excepție fac: rădăcinile, rizomii, bulbii, tuberculii și fructele care se usucă la soare, datorită conținutului ridicat de apă (75-80% apă). Nu se vor usca împreună plantele mirositoare cu cele nemirositoare. Puteți să le mai uscați în felul următor: le prindeți în buchete și le  atârnați de tavanul unei încăperi uscate.

Păstrarea plantelor medicinale se face într-un loc uscat și răcoros. Ideal ar fi să le țineți în recipiente din sticlă – închise la culoare și cu capac. Nu le țineți în recipiente din mase plastice pentru că plantele se vor înnegri. Plantele se mai pot păstra și în pungi sau saci de hârtie, dar există riscul să se ,,evapore” aroma. Plantele uscate pot fi păstrate aproximativ 1 an.

Etichete

Cum se recoltează plantele medicinale?

  • Posted on September 4, 2009 at 8:53 am

Fiecare parte din plantă se  recoltează diferit, astfel:
Fructele și semințele (Fructus, Semen) – se recoltează la maturitate, dimineața sau seara târziu. După natura fructului există mai multe posibilități de recoltare: fructele cărnoase se vor recolta când acestea sunt pe deplin dezvoltate (fructe de Afin); fructele uscate se vor recolta înainte de deschiderea lor (Macul), sau când semințele sunt complet dezvoltate. Recoltarea fructelor și a semințelor se face toamna.
Florile (Flores) – în funcție de specie, ele se culeg astfel: în faza de boboc se recoltează Trandafirul; după desfacerea bobocilor, când floarea ajunge la maturitate se recoltează majoritatea plantelor medicinale. Niciodată nu se va realiza recoltarea după ce floarea s-a uscat. Recoltarea se face prin ciupire (Mac, Tei), prin scuturarea ramurilor (Porumbar), prin tăierea inflorescenței (Coada șoricelului).
Frunzele (Folium) – se recoltează înaintea înfloririi sau în timpul înfloririi. Perioada de recoltare este la începutul verii. Frunzele care conțin uleiuri volatile se recoltează pe timp noros, iar celelalte pe vreme cu soare. După recoltare, frunzele se pun în coșuri sau lădițe fără a se îndesa, pentru a nu se înnegri.
Partea aeriană a plantei (Herba) – se recoltează când deja două treimi din flori sunt înflorite. Sunt plante care se recoltează împreună cu rozeta de frunze (Turița Mare).
Mugurii foliari (Turiones, Gemmae) – se recoltează primăvara chiar înainte de desmugurire (mugurii de Plop negru), sau în momentul muguririi, la începutul creșterii lăstarilor (Pin, Molid, Brad). Mugurii se culeg de pe părțile laterale ale ramurilor, pentru a asigura creșterea normală a arborelui sau a arbustului.
Scoarța (Cortex) – se recoltează primăvara devreme, imediat după pornirea în vegetație. Recoltarea poate continua până în momentul formării primelor frunze (Stejar).
Rădăcini, rizomi, bulbi, tuberculi (Radix, Rhizoma, Bulbus, Tubera) – se recoltează primăvara timpuriu sau toamna târziu, prin săpat cu târnăcopul. Este important să se identifice exact specia dorită, deoarece datorită absenței părților aeriene, pot survenii confuzii.

muguri-pin4

Înainte de recoltarea plantelor trebuie să aveți în vedere:

  1. este foarte important să identificați corect plantele, deoarece unele sunt otrăvitoare;
  2. este interzis să recoltați plante care fac parte din specii protejate. Culegeți în așa fel, încât, să mai lăsați plante suficiente pentru înmulțirea lor;
  3. culegeți plantele din pădure sau câmp. Aveți grijă să nu le culegeți de pe marginea drumului (deoarece conțin plumb), și nici din apropierea terenurilor agricole cultivate (plantele conțin îngrășăminte chimice).

plante

Etichete

Uleiurile esențiale – uleiuri folosite în aromaterapie

  • Posted on August 28, 2009 at 2:54 pm

Sunt cunoscute și sub denumirea de uleiuri volatile. Se obțin prin anumite procese de distilare, urmărindu-se astfel extragerea principiilor active din plante și arbori aromatici. Uleiurile esențiale sunt frecvent ,,modificate” cu alcool sau uleiuri de slabă calitate, distrugând sau atenuând astfel proprietățile terapeutice. Un ulei esențial 100% pur este scump.

uleiuri-esentiale1Literatura de specialitate descrie aproximativ 400 de uleiuri, dintre acestea doar 60 sunt folosite. Cele mai cunoscute și folosite uleiuri esențiale sunt: lavandă, mușețel, eucalipt, lămâie, mentă, mușcată, ylang-ylang, santal, verbină, rozmarin, scorțișoară, pin, trandafir, anason, salvie, portocal, cimbru, etc.

Uleiurile esențiale se folosesc în cosmetică datorită proprietăților antiseptice, antiinfecțioase și antimicrobiene. Ele au o acțiune calmantă, cicatrizantă și tonică  asupra pielii. Unele uleiuri ajută la: reglarea sistemului nervos, reglarea glandelor hormonale, eliminarea toxinelor din organism, întărirea sistemului imunitar.

Uleiurile esențiale sunt folosite din cele mai vechi timpuri (au fost descoperite în piramidele din Egipt). În momentul de față ele se folosesc la: îngrijirea pielii, masaj (se adaugă în uleiurile folosite la masaj), unguente și preparate fitoterapeutice folosite pentru băi, frecții, spălături, comprese, inhalații. Se pot folosi și pentru uz intern, dar numai la recomandarea fitoterapeutului.

Atenție, însă:

  1. pe timpul sarcinii sunt interzise, pot fi folosite doar sub supravegherea medicului;
  2. unele pot fi nocive (cimbru, scorțișoară, oregano). Ele nu se folosesc în stare pură direct pe piele;
  3. sunt interzise aplicarea lor în stare pură pe zonele sensibile ale corpului (față, axilă, zonele genitale). Pot fi folosite doar la recomandarea fitoterapeutului;
  4. în cazul unor alergii pe piele se interzice folosirea uleiurilor esențiale.

Etichete

Albăstreaua (centaurea cyanus)

  • Posted on August 18, 2009 at 1:13 pm

albastrele1Este originară din Asia Mică, înflorește din luna mai până în luna septembrie. Înălțimea plantei variază între 30 – 100 de cm. Florile au culoarea albastră, dar adesea se pot colora în alb sau roz dacă sunt cultivate în grădini.

Datorită proprietăților sale calmante, emoliente, antiinflamatoare, antiiritante, decongestionante și cicatrizante se folosește foarte mult  în cosmetică. Albăstreaua se utilizează sub formă de infuzie  pentru ochi obosiți, iritați sau inflamați,  pentru ten iritat și/sau inflamat, pentru mușchii faciali și riduri (se aplică comprese călduțe pe ochi și față, timp de 30 de minute). Este recomandat în tratarea: blefaritelor și a conjunctivitelor; dar și a digestiei lente, a catarului sau a tahicardiei.  Se utilizează, de asemenea în tratarea: eczemelor, ulcioarelor, ihtiozei, etc.

Albastreaua conține centaurina, polien, tanin, mucilagiu, cianina, vâscozități și diverși pigmenți. Florile uscate se folosesc în industria farmaceutică la colorarea unor medicamente, etc. Iar pigmentul albastru este larg utilizat în industria cosmetică la colorarea machiajelor.

Florile se recoltează manual, și sunt uscate imediat la umbră, într-un loc aerisit.

Albăstreaua mai este cunoscută ca “floarea fericirii” sau “floarea cu o mie de virtuți”.

Etichete

Prepararea plantelor medicinale

  • Posted on August 13, 2009 at 11:32 am

plants-medicinal1Este foarte important să cunoaștem modul de preparare al plantelor medicinale, deoarece peparate incorect ele pot deveni toxice.
Plantele medicinale se pot folosi în diverse forme: infuzii, decocturi, tincturi, pulberi, alifii, sucuri, plasturi, cataplasme, comprese, băi, inhalații. Le putem folosi: în cosmetică, la gătit, în terapii, etc.

Ceea ce preparăm cel mai frecvent acasă, sunt:
Infuzia – se pregătește din frunze, flori, fructe, semințe. Infuzia, se prepară astfel: se pun plante mărunțite peste apa care clocotește, apoi se stinge focul, se acoperă vasul și se lasă 15 minute, apoi se strecoară prin tifon. Este interzis să se toarnă apă fierbinte peste plante, deoarece astfel se produce o opărire și se împiedică trecerea substanțelor active din plante în soluție.
Decoctul – se pregătește din rădăcini, scoarțe, rizomi, unele frunze și fructe groase (ex: strugurii – ursului). În cazul decoctului, plantele mărunțite se pun peste apa care fierbe și se lasă 30 de minute să fiarbă, apoi se strecoară.
Maceratul – în apa fiartă și răcită se pun plantele mărunțite, și se țin 30 de minute. În unele cazuri macerarea poate dura 24 de ore. Plantele care se folosesc la macerat sunt: semințe de in, flori de nalbă, vâsc, etc.
Tinctura – plantele mărunțite se acoperă cu alcool și se țin la căldură între 7-14 zile, din când în când se amestecă, la sfârșit se strecoară. Cantitatea de plante folosită este de 20% (20 gr plantă la 100 ml alcool). Tinctura se utilizează sub formă de picături.
Sucurile – se obțin prin stoarcerea unor organe mărunțite ale plantelor, rădăcinilor, cu ajutorul storcătorului de fructe.
Uleiurile medicinale – plantele mărunțite se pun într-un vas peste care se toarnă ulei vegetal (ulei de măsline). Conținutul vasului se fierbe la bain marin, timp de 2 ore și se amestecă din când în când. Când se răcește se strecoară uleiul, și se pune în sticluțe închise ermetic. Se poate prepara astfel: ulei de levănțică, ulei de gălbenele, ulei de roze (flori proaspete de trandafir), etc.
În cazul infuziei, decoctului și a tincturii cantitatea de plante folosite în raport cu apa sau alcoolul este de 1:10. Infuziile, decocturile și sucurile se consumă doar proaspăt pregătite.

Eficiența plantelor medicinale depinde de: modul de recoltare, de uscare și de păstrare, dar și de preparare!

Etichete

Fitocosmetica

  • Posted on July 17, 2009 at 11:51 am

Fitocosmetica este o îmbinare între cosmetică, farmacologie şi fitoterapie. Aceasta este o metodă străveche utilizată din cele mai vechi timpuri şi uitată în zilele noastre.

fitoterapia1Plantele medicinale conţin anumite substanţe chimice active; acestea exercită asupra organismului nostru o acţiune fiziologică cu caracter terapeutic. Plantele se pot folosi întregi sau doar anumite părţi ale acestora. Pentru prepararea lor se folosesc cel mai adesea plantele uscate şi, mai rar, plantele proaspete.

Plantele medicinale au anumite proprietăţi: antiinflamatoare, antialergice, antivirale, imunostimulatoare, antitumorale, antimicrobiene, antiparazitare, cicatrizante, etc.  Ele se pot folosi în diverse forme: infuzii, tincturi, decocturi, pulberi, alifii, unguente, etc.

În ultimul timp, se încearcă să se revină la tot ceea ce este natural. De aceea, există convingerea că orice produs vegetal este mai bun şi mai sănătos decât cel chimic. Însă, atenţie, nu tot ce este vegetal este lipsit de ofensivitate. Plantele sintetizează şi componente toxice, uneori, pentru propria lor apărare.

Fitoterapia s-a dovedit eficientă în unele afecţiuni unde medicina contemporană nu a dat rezultate. Fitoterapia este considerată o metodă eficientă, nenocivă, antirecidivantă.

Aşadar, şi cosmetica foloseşte plantele medicinale pentru tratarea diferitelor afecţiuni ale pielii – şi nu numai.

Noua rubrică – Fitocosmetica - doreşte să vă prezinte rolul plantelor medicinale în cosmetică, dar şi rolul lor în viaţa noastră de zi cu zi!

Etichete