Aromoterapia este o ramură a fitoterapiei.
Plantele conţin proteine, grăsimi, vitamine, carbohidraţi, minerale şi substanţe organice. Aceste substanţe organice sunt de natură aromatică. Unele sunt produse de plante pentru a le apăra de insecte şi animale, altele au proprietăţi antimicrobiene şi sunt folosite de plante pentru combaterea infecţiilor produse de bacterii, viruşi, ciuperci.
Din ierburi, arbuşti și copaci se extrag substanţe active sub formă de uleiuri, fie prin distilare, presare sau macerare, fie sub formă de răşini. Uleiurile folosite în aromoterapie sunt cunoscute sub denumirea de uleiuri esenţiale, uleiuri aromatice sau esenţe naturale concentrate.
Uleiurile aromatice naturale pătrund în corpul uman prin: evaporare – uleiurile volatile pot fi inhalate sau absorbite prin piele în timpul masajului, a băilor, sau prin intermediul compreselor şi a cremelor.
Uleiurile esenţiale se folosesc şi în cosmetică pentru a regla unele dezechilibre la nivelul pielii, pentru a reduce inflamaţiile şi iritaţiile la nivelul tenului, pentru a induce starea de relaxare din timpul masajului facial.
În urmă cu câteva milenii, chinezii, indienii și egiptenii practicau distilarea plantelor. Mai târziu, grecii, romanii, arabii și indienii de pe continentul american au descoperit şi ei distilarea plantelor.
Aromoterapia ne ajută să ne relaxăm, să ne găsim echilibrul interior şi să ne eliberăm psihicul.
Plantele medicinale conţin anumite substanţe chimice active; acestea exercită asupra organismului nostru o acţiune fiziologică cu caracter terapeutic. Plantele se pot folosi întregi sau doar anumite părţi ale acestora. Pentru prepararea lor se folosesc cel mai adesea plantele uscate şi, mai rar, plantele proaspete.