Lanolina – ingredient de bază în prepararea cremelor

  • Posted on October 28, 2009 at 4:27 pm

Lanolina se utilizează în industria cosmetică, dar și în industria farmaceutică. În cosmetică, aceasta se folosește la prepararea produselor pentru îngrijirea tenului, și se obține prin prelucrarea lânii brute de oaie.

lanolinaLanolina este o substanță grasă, de culoare galbenă. Ea este secretată de glandele sebacee din pielea oilor și se găsește pe firele de lâna. Sunt rase de oi care produc foarte multă lanolină.

Produsele pe bază de lanolină se recomandă tenului uscat. Crema cu lanolină hrănește și hidratează tenul, păstrează pielea moale și catifelată, dar nu este un remediu pentru riduri.

Lanolina este un ingredient care înlocuiește ceramidele obținute pe cale sintetică. Însă, din păcate unii producători din industria cosmetică au renunțat la lanolină în favoarea ceramidelor.

Permeabilitatea sau impermeabilitatea pielii?

  • Posted on October 11, 2009 at 11:42 am

Toate produsele care ajung pe piele, pătrund până la un anumit nivel al acesteia. Chiar dacă în 1940 se credea că pielea este complet impermeabilă, acest lucru a fost  contrazis de nenumărate studii și cercetări.

Din momentul în care, substanța a penetrat stratul cornos, ea ajunge cu ușurință prin epidermă și dermă în circulația sangvină.

cale intercelularaProdusele ajung în organism prin mai multe căi: prin celule – transcelular, printre celule – intercelular (ca în imaginea alăturată),  prin foliculii de păr și orificiile glandelor sudoripare.

Cercetătorii au demonstrat că principala cale de penetrare este cea intercelulară (printre celule). Acest lucru se datorează faptului că, în zona intercelulară sunt zone lipofilice și hidrofilice; pot pătrunde atât substanțe solubile în ulei, cât și substanțe solubile în apă.

Permeabilitatea pielii variază în funcție de zonă: fața este mai permeabilă decât brațul, mâna, abdomenul sau picioarele. Pielea unui bebeluș este la fel de permeabilă ca al unui adult, așadar riscul de toxicitate este mult mai mare la un sugar decât la un adult.

Deci, atenție la produsele pe care le aplicați pe piele, pentru că acestea ajung în circulația sangvină, ficat, rinichi, etc.  Și, pot face mai mult rău decât bine!

Hormonii din organismul nostru

  • Posted on October 5, 2009 at 5:36 pm

Când spunem hormoni,  aproape de fiecare dată  ne gândim la hormonii sexuali, deși ar trebui să știm că în organismul uman există aproximativ 66 de hormoni. Pe acest link  http://ro.wikipedia.org/wiki/Listă_de_hormoni, puteți citi detalii despre hormonii din organismul nostru. Aceștia au rolul de a menține echilibrul în metabolism și, acționează asupra celulei și a metabolismului ei. Fiecare dintre hormon este în strânsă legătură cu ceilalți hormoni.

La baza acneei, a porilor dilatați, a secreției abundente de sebum, stă o dereglare hormonală. Așadar, producția de sebum este influențată de hormoni!

Hormonii sunt un grup de substanțe, secretate de glandele endocrine sau de țesuturi, care acționează împreună, și care, sunt responsabili de sănătatea și buna funcționare a organismului nostru.

Tipurile de ten

  • Posted on May 27, 2009 at 11:56 pm

Cea mai frecventă și cunoscută  clasificare a tenului este: ten normal, ten uscat, ten gras și ten mixt.

Însă o clasificare mai complexă ar fi:

  • În funcție de metabolismul lipidelor:
    - ten uscat
    - ten gras (ten gras uleios, ten gras asfixic, ten gras acneic)
  • În funcție de metabolismul apei:
    - ten hidratat
    - ten deshidratat
    - ten hiperhidratat
  • În funcție de metabolismul proteinelor și glucidelor:
    - ten pletoric
    - ten cașectic
  • În funcție de metabolismul vârstei:
    - tenul copilului
    - tenul de la pubertate
    - tenul adultului
    - tenul senil
  • În funcție de ordin vascular:
    - eritroză
    - cuperoză
    - acneea rozacee

Tenul normal – este  rar întâlnit și de obicei apare la tineri, și la oamenii sănătoși. Pielea este mată, elastică, netedă, fără riduri și puncte negre. Are o hidratare optimă, secreție de sebum echilibrată și nu are zone uscate sau grase.
Tenul uscat – pielea este fină, ofilită, palidă. Acest tip de ten nu produce sebum. Pielea se descuamează, se ridează ușor și nu are pori vizibili.
Tenul gras – se întâlnește la tineri, în perioada de pubertate, precum și la persoanele corpolente. Acest tip de ten produce sebum în exces, are porii deschiși și încărcați, comedoane și puncte negre (tenul gras asfixic). Pielea lucește, se ridează mai greu (tenul gras uleios). Suprafața pielii are reacție alcalină, ceea ce duce la pierderea proprietăți de protecție, ca urmare în piele încep să pătrundă microbi care generează procese inflamatorii și astfel apare acneea (tenul acneic).
Tenul mixt – este cel mai des întâlnit. În ea se îmbină caracteristicile celorlate tipuri de ten. De obicei zona T (frunte, nas, bărbie) este mai grasă; obrajii și zona din jurul ochilor fiind uscate.

Tenul nostru evoluează în timp în funcție de alimentație, schimbările hormonale, medicamente, produsele cosmetice folosite necorespunzător, predispoziții genetice, etc. Un rol important în evoluție îl au și factorii externi: soarele, frigul, vântul, umiditatea, gerul, etc. Dar și factorii interni: stresul, grijile zilnice, etc.
Tenul nostru evoluează și în funcție de anotimp: iarna tinde să devină mai uscată, ea are nevoie de hrănire și protecție contra frigului și a vântului, în timp ce vara tenul are nevoie de protecție solară și de creme hidrantante, ușoare.

Un alt factor important în evoluția pielii este soarele, care totodată este și cel mai temul dușman al pielii, deoarece creează radicalii liberi, care duc la distrugerea colagenului și elastinei din piele. Expunerile prelungite la soare pot duce la apariția cancerului de piele.
Valoarea PH-ului poate contribui la diferite probleme ale pielii (acneea); de aceea trebuie să fie păstrată în limitele normale cu ajutorul diferitelor soluții sau creme ajutătoare. PH- ul măsoară aciditatea pielii și trebuie să se situeze între valorile 4.5 – 5.5. Cu cât PH –ul e mai mare, cu atât aciditatea este mai mare și poate omorâ pe lângă bacterii și microbii “dăunători” chiar și microorganismele  ”bune”.

Așadar doar de noi depinde cum arată și va arăta pielea noastră. Aspectul tenului nostru reflectă modul în care avem grijă de ea!

Factorii care grăbesc procesul de îmbătrânire a pielii

  • Posted on February 25, 2009 at 11:08 am

Este foarte important să vă vorbesc şi despre procesul de îmbărânire a pielii, proces care are loc cu sau fără voia noastră. Desigur, noi putem avea un cuvânt hotărâtor atunci când este vorba de organismul nostru. În continuare o să vă descriu ce se poate face pentru a ne păstra tinereţea şi frumuseţea cât mai mult timp posibil.
Îmbătrânirea pielii reprezintă ansamblul de alterare funcţională, provocată de acţiunea timpului asupra pielii.

Există două mari cauze ale degradării în timp:

fiatal-oreg3

Factorii intrinseci - aceştia sunt inevitabili şi ţin de trecerea timpului. Moştenirea genetică (ereditară) şi ridurile de expresie constituie principalii factori intrinseci. Datorită mimicii repetitive zilnice, începând cu ziua în care ne-am născut, se formează ridurile de expresie, care, pe măsura ce trece timpul, se adâncesc. Odată cu înaintarea în vârstă muşchii, pielea feţei trec prin transformări: epiderma devine mai subţire, derma se îngroasă, reţeaua de colagen şi elastină se rupe, vasele de sânge tind să se spargă, apare o irigare defectuoasă a pielii (apare cuperoza). Grăsimea subcutanată se reduce, iar tenul nu mai are susţinere, devine mai lăsat şi mai puţin întins. Factorii ereditari (din familie)  determină (într-o măsură mai mică sau mare) modul în care şi cum îmbătrânim.

Factorii extrinseci sunt factorii exteriori. Aceştia sunt:

Radicalii liberi, cauzatorii clinici foarte agresivi ai îmbătrânirii timpurii a tuturor organelor, inclusiv a pielii. Distrug membrana celulară şi baza genetică esenţială a tuturor celulelor, al AND-ul molecular. Sunt consideraţi a fi vinovatul principal pentru distrugerea psihică şi fizică a organismului, care sporeşte procesul de îmbătrânire.
Radicalii liberi se crează în organism, în timpul proceselor metabolice (digestie). Un organism sănătos produce antioxidanţi care neutralizează acţiunea nocivă a radicalilor liberi . Un organism bolnav sau anumite circumstanţe (stresul, razele UV) micşorează capacitatea organismului de a produce suficienţi antioxidanţi, fiind necesar ca aceştia să fie introduşi prin alimentaţie; iar pentru piele prin cosmetică. Cei mai puternici antioxidanţi sunt: beta carotenul (provitamina A); vitamina C (acid ascorbic); vitamina E (tocoferol), selenul.

Foto îmbătrânirea pielii este o urmare a acţiunii razelor solare UV. Prin expunerea puternică a pielii la soare: pielea pierde umiditate, se deshidratează; fibroblastul, care produce colagen se distruge; sporeşte cheratoza (hipertrofia stratului cornos al epidermei), apar fenomene de uscare şi crăpare a pielii, apar pistrui, chiar şi cancerul de piele.

Cosmetica industrială este încă un stimulator al procesului de îmbătrânire şi îmbolnăvire a pielii umane. Culorile şi mirosurile produse în laborator în mod artificial, apoi conservanţii, aditivii, emulgatoarele, nu mai pot fi tolerate de către pielea umană. Acţiunea cosmeticii industriale asupra pielii este mai dăunătoare decât acţiunea radicalilor liberi. Toate produsele cosmetice moderne, mondiale, sunt întoarse către natură, care este cea mai bună fabrică cosmetică pentru pielea umană aflată în pericol.

Poluarea, fumatul, consumul de alcool, mesele neregulate sau hrana nesănătoasă, lipsa mişcării, privarea de somn, stresul şi emoţiile negative, îngrijirea necorespunzătoare a tenului, toate acestea se adaugă la îmbărânirea firească şi o accentuează.

Şi acum  o să vă dau câteva sfaturi pentru a limita efectele negative ale factorilor extrinseci şi intrinseci:
- este foarte important să vă demachiaţi în fiecare zi: atât seara cât şi dimineaţa;
- trebuie să aplicaţi în fiecare zi creme corespunzătoare tipului vostru de ten. Cremele de zi trebuie să conţină factori de protecţie solară, iar cremele de noapte să fie pentru regenerare celulară;
- încercaţi să nu vă expuneţi razelor de soare între orele 11-15  şi evitaţi solarul;

- beţi cel puţin 2-3 litri de apă pe zi. În mod treptat trebuie să creşteţi consumul de apă  (ca să ajungeţi la 3 litri pe zi).   Nu uitaţi că apa este izvorul vieţii!
- mâncaţi cât mai corect şi sănătos . Consumaţi legume neprelucrate şi carne slabă. Nu folosiţi la gătit produse recongelate. Evitaţi să luaţi cina după ora 18;
- dormiţi cel puţin 8 ore, prin somn organismul se reface (între orele 23-1 noaptea). Pielea se repară în timpul nopţii. Cearcănele şi pungile de sub ochi îşi fac apariţia după o noapte nedormită.
- faceţi sport, mergeţi pe jos, petreceţi timp în natură. Mişcarea menţine tonusul muscular şi creşte metabolismul;
- lăsaţi-vă de fumat, încercaţi să reduceţi consumul de cafea! Evitaţi să consumaţi în exces băuturi carbogazoase;
- bucuraţi-vă în fiecare zi de lucrurile mărunte, dar frumoase care vi se întâmplă; încercaţi să fiţi vesele, optimiste, mereu cu zâmbetul pe buze;
- încercaţi să eliminaţi stresul; persoanele negativiste şi pesimiste , veşnic nefericite, din viaţa voastră;
- încercaţi să faceţi aceste lucruri şi nu uitaţi că le faceţi pentru voi!!!

Pielea

  • Posted on February 23, 2009 at 9:54 pm

Încă de la început doresc să vă prezint câteva lucruri de bază pe care ar trebui să le cunoaşteţi despre piele. Cum o puteţi îngriji şi păstra într-o perfectă stare de sănătate.

Chiar dacă în acest moment nu realizaţi cât de importantă este îngrijirea pielii, nu trebuie să uitaţi că o veţi avea toată viaţa. Pielea va arăta celor din jur cât de sănătos trăiţi, dacă consumaţi alcool, dacă fumaţi, dacă vă hrăniţi corect sau nu, etc. Ea va fi cartea voastră de vizită.

Pielea reuneşte în sine, creaţie şi protecţie, frumuseţe şi sănătate. Ea este strâns legată de toate organele şi de organism în ansamblu. De noi depinde cum arată şi va arăta ea.

Pielea este cel mai mare organ pe care îl are organismul uman. Ea are structură şi fiziologie proprie. Ea apără ţesuturile şi organele interne de acţiunea mediului extern.

Epiderma este primul strat al pielii, ce formează învelişul exterior şi nu conţine vase de sânge, la rândul ei are mai multe substraturi. Epiderma se compune din celule netede, care în permanenţă se exfoliază. În timpul exfolierii pielii, concomitent cu vechile celule cornoase, se îndepărtează praf, impurităţi şi alte componente ce conţin floră microbiană.

Derma, al doilea strat al pielii, este situat sub epidermă. Ea conţine o mare cantitate de fibre elastice şi colagen, care-i conferă consistenţă, şi pielii o anumită elasticitate. Are numeroase terminaţii nervoase şi percepe senzaţii cum ar fi atingerea şi căldura. Totodată conţine foliculi de păr, glande sudoripare, glande sebacee şi vase de sânge.

Hipoderma sau ţesutul subcutanat, este cel de-al treilea strat al pielii şi se află situat sub dermă. Hipoderma se compune din ţesuturi conjunctive, de consistenţă relativ moale, care înconjoară celulele şi fibrele. În hipodermă iau naştere foliculii piloşi şi glandele sudoripare.

Porii pielii. Pe suprafaţa pielii se găsesc nişte mici orificii în formă de pâlnie (mai mult sau mai puţin vizibil cu ochiul liber), în care se deschid două orificii: unul prin care iese firul de păr şi produsul glandei sebacee (sebumul), şi celălalt prin care se elimină produsul glandei sudoripare (sudoarea).

Vascularizarea sanguină şi limfatică a pielii. Hrănirea pielii este asigurată de o reţea de vase care vin din profunzime, străbat hipoderma, iar, în partea inferioară a dermei, se împart în mici vase ce se distribuie în toate straturile pielii. Tot atât de importantă pentru piele este şi existenţa reţelei limfatice care dublează circulaţia arterială şi venoasă.

pielea4

Pielea este un organ complex care îndeplineşte funcţii vitale pentru organism. Este bine să cunoasteţi aceste funcţii:

PROTECŢIE – pielea este o barieră ce delimitează mediul extern de organism. Ea conţine celule ce fac parte din sistemul nostru imunitar. Astfel organismul este protejat de microbi, bacterii, viruşi etc.

PERCEPŢIE SENZORIALĂ- datorită terminaţiilor nervoase pielea reacţionează la cald şi rece, la vibraţii şi atingere, la presiune şi durere. Orice alterare ale acestor senzaţii reprezintă o deficienţă în buna funcţionare a pielii sau chiar o boală.

ABSORBŢIE – pielea poate absorbii în mică măsură oxigen, dioxid de carbon. De acest lucru se prelevează cosmetica (prin crearea de produse de îngrijire având la bază ingredienţi activi), dar şi medicina (prin fabricarea de unguente medicamentoase).

REGLAREA TEMPERATURII CORPULUI – pielea reglează schimbul de căldură între organism şi mediul extern. De aceea pentru a avea o piele frumoasă şi sănătoasă ar fi bine sa evităm să o supunem des la schimbări bruşte de temperatură.

CONTROLUL EVAPORĂRII LICHIDELOR ŞI TRANSPIRAŢIA – este foarte important ca această funcţie să fie bine îndeplinită. Prin transpiraţie se elimină toxinele din organism. Dacă se elimină prea multe lichide se poate ajunge la dezhidratarea corpului.

ÎNMAGAZINARE ŞI SINTEZĂ – pielea stochează lipide şi apă. Prin acţiunea razelor UV ea sintetizează vitamina D şi B.

RESPIRAŢIE – pielea elimină bioxid de carbon şi absoarbe oxigen. Astfel se realizează respiraţia organismului prin piele.

O importanţă mare pentru cosmetică (şi medicină) este capacitatea pielii de a absorbi şi transmite diverse substanţe în sânge. Pielea poate absorbi numai substanţe solubile în apă sau dispersate în grăsimi.

În urma examinării pielii, se trag concluzii privind starea şi tipul acesteia. Laboratoarele şi instituţiile dermatologice dispun de o aparatură specială care vă poate determina tipul de piele şi caracteristicile ei, precum şi anumite imperfecţiuni pe care pielea le poate prezenta.